Eveniment de Sănătate Integrală cu Dr. HORST MULLER la Campus AZSMR Porumbacu de Sus

 In perioada 16-23 iulie 2023 va avea loc Evenimentul de Sănătate Integrală cu Dr. Horst Muller. Se va desfășura la Campusul AZSMR din Porumbacu de Sus, jud. Sibiu având ca scop promovarea principiilor de sănătate pentru trup și suflet. Participanții vor putea participa la seminarii și prezentări ținute de Dr. Muller, dar și la ateliere de nutriție, educație, sănătate, muzică sau studiu biblic. Pe toată perioada evenimentului vor fi desfășurate activități pentru copii, într-un program bogat și variat. Vor fi oferite consultații gratuite și consiliere. Intrarea la eveniment este liberă.

Pentru mai multe detalii: 0724257532 / 0727300821.

Consecințele ficțiunii

Dacă ai crescut într-o familie creștină, cel mai probabil nu ai vizionat unele filme sau nu ai citit unele cărți care erau în vogă. Argumentul principal e posibil să fi fost că ele conțin vrăjitorie sau magie. (Nu vorbesc acum despre filmele sau cărțile care nu sunt potrivite pentru copii din cauza violenței, vulgarității sau senzualității, care sunt acceptate de toți ca fiind nepotrivite pentru copii).

Când eram copil eram puțin revoltată. Bineînțeles că nu aș crede că acele zâne sunt reale. Da, n-ai nevoie de nu știu ce inteligență să îți dai seama că nu există superputeri sau dragoni sau...

Dar capcana e mult mai adâncă. Ne obișnuim să nu credem în lucruri supranaturale. Ne antrenăm mințile să aibă încredere doar în lucrurile pe care le-au văzut ochii noștri și pe care le-au atins mâinile noastre.

Și ne trezim că punem sub semnul întrebării Marea Luptă. E posibil ca cerul să se înfășoare ca un sul? Va fi cu adevărat un Nou Pământ? Sună un pic cam SF.

"E lucrarea lui Satan să umple mințile oamenilor cu îndoială." Ellen G. White, Hristos, Lumina Lumii, pg 356.

Nu-ți deschide ușa inimii în fața îndoielii. Haideți să ne rugăm împreună cu regele David: "Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta! " Psalmii 119:37

Articol scris de Emanuela Dance

https://cozyideas.wixsite.com/blog/single-post/2020/03/29/The-consequences-of-fiction 

E Tatăl meu! – Tatăl ne-a creat o casă aproape de El (Povestirea 1)

La început, Tatăl meu a făcut cerurile şi pământul. Tatăl a zis:

– „ Să fie lumină!”

Şi a fost lumină. Aceasta a fost prima zi. Apoi a zis:

– „Să fie o întindere între ape, şi ea să despartă apele de ape.”

Şi astfel Dumnezeu a făcut întinderea, şi ea a despărţit apele de jos de cele care sunt deasupra pământului. Şi aşa a fost. Tatăl a numit întinderea cer. Aceasta a fost ziua a doua.

În ziua următoare, Dumnezeu a zis:

–„Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului şi să se arate uscatul!”

Şi aşa a fost. Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar grămada de ape a numit-o mări. Dumnezeu a zis, apoi:

– „Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.”

Şi chiar aşa a fost. Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. Aceasta a fost a treia zi.

Tatăl a spus:

–„Să fie nişte luminători în întinderea cerului, ca să despartă ziua de noapte; ei să fie nişte semne care să arate vremurile, zilele şi anii; şi să slujească de luminători în întinderea cerului, ca să lumineze pământul.”

Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători, şi anume: luminătorul cel mai mare, ca să stăpânească ziua, şi luminătorul cel mai mic ca să stăpânească noaptea; a făcut şi stelele. Le-a aşezat în întinderea cerului ca să lumineze pământul, să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Aceasta a fost a patra zi.

În ziua următoare, Tatăl a zis:

–„Să se umple apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului.”

Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi care umplu apele, după felurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după felul ei. Tatăl le-a binecuvântat şi a zis:

– „Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; să se înmulţească şi păsările pe pământ.”

Aceasta a fost a cincea zi.

Tatăl a zis:

–„Să dea pământul animale diferite după felurile lor.”

Şi aşa a fost. Dumnezeu a făcut fiarele pământului, vitele şi toate târâtoarele pământului, fiecare după specia lor. Apoi Tatăl a zis:

–„Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.”

Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu. I-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască. Tatăl i-a binecuvântat şi le-a zis:

–„Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.”

Şi Dumnezeu a zis:

– „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră.

Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.”

Şi aşa a fost. Tatăl S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Aceasta a fost a şasea zi.

În ziua a şaptea, Tatăl Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse şi S-a odihnit. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.

Iată istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute.

Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.

O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el.

Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit:

dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii.

Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude.

Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte.

https://www.youtube.com/watch?v=3JFv_Hhham4&list=PL7sOEJHuN8rYmT08uVnyc-HvYquZkS7xH&index=1 

E Tatăl meu! – Tata e trist când stau departe de El (Povestirea 2)

Tatăl meu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. A făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi a aşezat în mijlocul grădinii pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. Un râu ieşea din Eden şi uda grădina. Tatăl l-a aşezat pe Adam în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească şi i-a dat porunca aceasta:

–„Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”

Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis Evei:

–„Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină”?”

Femeia a răspuns şarpelui:

–„Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.  3Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.” 

Atunci şarpele a zis femeii:

–„Hotărât, că nu veţi muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.”

Eva a văzut că rodul pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din fructul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi Adam a mâncat şi el.

Atunci au auzit glasul Tatălui care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi soţia lui s-au ascuns de faţa Domnului printre pomii din grădină. Dar Tatăl l-a chemat pe Adam şi i-a zis:

–„Unde eşti?”

El a răspuns:

–„Ţi-am auzit glasul în grădină; mi-a fost frică şi m-am ascuns.”

Şi Domnul Dumnezeu a zis:

–„Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?”

Adam a răspuns:

–„Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”

Şi Dumnezeu a zis Evei:

–„Ce ai făcut?”

Femeia a răspuns:

–„Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.”

Tatăl a zis:

–„Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, dar, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.”

De aceea Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat. Iar la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.

Întoarceţi-vă la Acela de la care v-aţi abătut mult, copii ai lui Israel!

Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!

Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.

https://www.youtube.com/watch?v=iTriKxVV1ko&list=PL7sOEJHuN8rYmT08uVnyc-HvYquZkS7xH&index=2

E Tatăl meu! – Tatăl ne doreşte binele (Povestirea 3)

Nu la mult timp după crearea planetei noastre, Tatăl a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate gândurile din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. I-a părut rău că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui. Trist, Tatăl a zis:

–„Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.”

Dar Noe a căpătat milă înaintea Domnului. Dumnezeu i-a zis lui Noe:

–„Sfârşitul oricărei fiinţe este hotărât înaintea Mea, fiindcă au umplut pământul de nenorocire; iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul. Fă-ţi o corabie din lemn de gofer; corabia aceasta s-o împarţi în cămăruţe şi s-o tencuieşti cu smoală pe dinăuntru şi pe din afară. Iată cum s-o faci: corabia să aibă trei sute de coţi în lungime, cincizeci de coţi în lăţime şi treizeci de coţi în înălţime. Să faci corăbiei o fereastră, sus, lată de un cot; uşa s-o pui în latura corăbiei; şi să faci un rând de cămări jos, altul la mijloc şi altul sus. Şi iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri.”

Noe a făcut tot ce-i poruncise Tatăl. Şi Noe a intrat în corabie cu fiii săi, Sem, Ham şi Iafet, cu soţia sa şi cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului. Din animalele curate şi din animalele necurate, din păsări şi din tot ce se târăşte pe pământ, au intrat în corabie la Noe, două câte două, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu lui Noe.

După şapte zile, au venit apele potopului pe pământ. Ploaia a căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Apele au crescut şi au ridicat corabia, şi ea s-a înălţat deasupra pământului. Apele au ajuns mari şi au crescut foarte mult pe pământ, şi corabia plutea pe deasupra apelor. Apele au ajuns din ce în ce mai mari şi toţi munţii înalţi, care sunt sub cerul întreg, au fost acoperiţi. Cu cincisprezece coţi s-au înălţat apele deasupra munţilor, care au fost acoperiţi. Şi a pierit orice făptură care se mişca pe pământ, atât păsările, cât şi vitele şi fiarele, tot ce se târa pe pământ şi toţi oamenii. Apele au fost mari pe pământ o sută cincizeci de zile. Dumnezeu a făcut să sufle un vânt pe pământ, şi apele s-au potolit. Izvoarele Adâncului şi stăvilarele cerurilor au fost închise, şi ploaia din cer a fost oprită. Apele au scăzut de pe faţa pământului, scurgându-se şi împuţinându-se, şi, după o sută cincizeci de zile, apele s-au micşorat. Apoi, corabia s-a oprit pe munţii Ararat.

După patruzeci de zile, Noe a deschis fereastra corăbiei pe care o făcuse.A dat drumul unui corb care a ieşit, ducându-se şi întorcându-se, până când au secat apele de pe pământ. A dat drumul şi unui porumbel, ca să vadă dacă scăzuseră apele de pe faţa pământului. Dar porumbelul n-a găsit niciun loc ca să-şi pună piciorul şi s-a întors la el în corabie, căci erau ape pe toată faţa pământului. Noe a întins mâna, l-a luat şi l-a băgat la el în corabie. A mai aşteptat alte şapte zile şi iarăşi a dat drumul porumbelului din corabie. Porumbelul s-a întors la el spre seară; şi iată că în ciocul lui era o frunză de măslin ruptă de curând. Noe a cunoscut astfel că apele scăzuseră pe pământ. A mai aşteptat alte şapte zile; şi a dat drumul porumbelului. Dar porumbelul nu s-a mai întors la el, căci apele secaseră pe pământ. Noe a ridicat învelitoarea corăbiei: s-a uitat şi iată că faţa pământului se uscase de tot.

Atunci Tatăl a vorbit lui Noe şi i-a zis:

–„Ieşi din corabie, tu şi soţia ta, fiii tăi şi soţiile fiilor tăi! Scoate afară împreună cu tine toate vieţuitoarele de tot felul care sunt cu tine, atât păsările, cât şi vitele şi toate târâtoarele care se târăsc pe pământ: să umble pe pământ, să crească şi să se înmulţească. Fac un legământ cu voi că nicio făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului şi nu va mai veni niciodată potop ca să pustiască pământul.”

„Iată semnul promisiunii pe care o fac între Mine şi voi şi între toate vieţuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci: curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine şi pământ. Când voi strânge nori deasupra pământului, curcubeul se va arăta în nor; şi Eu Îmi voi aduce aminte de legământul dintre Mine şi voi; şi apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură. Curcubeul va fi în nor; şi Eu Mă voi uita la el ca să-Mi aduc aminte de legământul cel veşnic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de orice trup de pe pământ.”

Scutul meu este în Dumnezeu, care mântuieşte pe cei cu inima curată.

Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!

https://www.youtube.com/watch?v=r8Y9ZhsoUbU&list=PL7sOEJHuN8rYmT08uVnyc-HvYquZkS7xH&index=3

E Tatăl meu! – Tatăl deschide orice drum (Povestirea 4)

Mulţi ani mai târziu, Moise, un om credincios, a fost chemat de Tatăl meu:

– „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui, căci îi cunosc durerile. Acum, vino, Eu te voi trimite la Faraon şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”

Moise a făcut cum i-a spus Domnul.

După ce Faraon, împăratul Egiptului, a lăsat pe popor să plece, Tatăl a condus poporul pe drumul care duce spre pustie, către Marea Roşie. Domnul mergea înaintea lor: ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze.

Câteva zile mai târziu, inima lui Faraon şi a slujitorilor lui s-a schimbat şi au zis:

– „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece şi să nu ne mai slujească?”

Faraon şi-a pregătit imediat carul de război şi şi-a luat oamenii de război cu el. A luat şase sute de care de luptă cu oameni aleşi şi toate carele Egiptului; în toate erau luptători. Copiii lui Israel ieşiseră înarmaţi, gata de luptă. Egiptenii i-au urmărit şi i-au ajuns tocmai când erau tăbărâţi lângă mare. Când şi-au ridicat ochii, şi au văzut că egiptenii veneau după ei, copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare şi au strigat către Domnul după ajutor. Ei au zis lui Moise:

–„Ce ne-ai făcut? De ce ne-ai scos din Egipt? Oare vom muri în pustie?”

Moise a răspuns poporului:

–„Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată. Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi staţi liniştiţi.”

Domnul a zis lui Moise:

–„Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte. Tu ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna spre mare şi despică-o; şi copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat. Şi faraon şi toată oastea lui, carele şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea. Şi egiptenii vor şti că Eu sunt Domnul când faraon, carele şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.”

Tatăl, care mergea înaintea taberei lui Israel, Şi-a schimbat locul şi a mers înapoia lor, şi stâlpul de nor care mergea înaintea lor, şi-a schimbat locul şi a stat înapoia lor. El s-a aşezat între tăbăra egiptenilor şi tăbăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Şi toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta.

Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, şi apele s-au despărţit în două. Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor.

Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii lui faraon, carele şi călăreţii lui au intrat după ei în mijlocul mării. În straja dimineţii, Domnul, din stâlpul de foc şi de nor, S-a uitat spre tabăra egiptenilor şi a aruncat învălmăşeala în tăbăra egiptenilor. A scos roţile carelor şi le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci:

–„Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el împotriva egiptenilor.”

Tatăl a zis lui Moise:

–„Întinde-ţi mâna spre mare; şi apele au să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor şi peste călăreţii lor.”

Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi înspre dimineaţă, marea şi-a luat iarăşi repeziciunea cursului, şi, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fugă. Apele s-au întors şi au acoperit carele, călăreţii şi toată oastea lui faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n-a scăpat. Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor.

În ziua aceea, Tatăl a izbăvit pe Israel din mâna egiptenilor; şi Israel a văzut pe egipteni morţi pe ţărmul mării. Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Şi poporul s-a temut de Domnul şi a crezut în Domnul şi în robul Său Moise. Acolo, pe malul mării, au cântat cântarea aceasta:

–„Voi cânta Domnului, căci Şi-a arătat slava: a aruncat în mare pe cal şi pe călăreţ. Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări. Domnul este un războinic viteaz: numele Lui este Domnul.”

Maria, sora lui Moise, a luat în mână un instrument muzical şi a început să cânte, şi toate femeile au venit după ea, jucând. Maria răspundea cântecului poporului:

– „Cântaţi Domnului, căci Şi-a arătat slava! A aruncat în mare pe cal şi pe călăreţ.”

Dumnezeu mă încinge cu putere şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.

Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.

„Eu – zice Domnul – te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”

https://www.youtube.com/watch?v=rtX3-kfwa1Y&list=PL7sOEJHuN8rYmT08uVnyc-HvYquZkS7xH&index=4

E Tatăl meu! – Tatăl ne vrea fericiţi (Povestirea 5)

Poporul Israel a ajuns în pustia Sinai şi au aşezat tabăra la poalele muntelui. Moise a urcat pe munte, iar Tatăl l-a chemat să-i vorbească:

– „Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine. Dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu. Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Iată, voi veni la tine într-un nor gros, pentru ca să audă poporul când îţi voi vorbi şi să aibă totdeauna încredere în tine.”

Trei zile după aceea, dimineaţa, au fost tunete, fulgere şi un nor gros pe munte; trâmbiţa răsuna cu putere, şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă. Moise a chemat poporul în întâmpinarea lui Dumnezeu, şi s-au aşezat la poalele muntelui. Muntele Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se coborâse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot muntele se cutremura cu putere. Trâmbiţa răsuna tot mai puternic. Moise vorbea, şi Dumnezeu îi răspundea cu glas tare. Tatăl S-a coborât pe vârful muntelui Sinai, a chemat pe Moise pe vârful muntelui şi Moise a urcat acolo. Poporul stătea în depărtare; iar Moise s-a apropiat de norul în care era Dumnezeu.

Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte în auzul popotului:

–„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei.Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.

Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul.Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.

Să nu iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.

Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.

Să nu ucizi.

Să nu preacurveşti.

Să nu furi.

Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.

Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.”

Tot poporul auzea tunetele şi sunetul trâmbiţei şi vedea flăcările muntelui, care fumega. Tot poporul a răspuns într-un glas:

– „Vom face tot ce a zis Domnul!”

Moise a scris toate cuvintele Domnului într-o carte.

Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi înveselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii.Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.

Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.

Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului!

https://www.youtube.com/watch?v=29CDpn7DGug&list=PL7sOEJHuN8rYmT08uVnyc-HvYquZkS7xH&index=5