Printre îngeri – Betleem (Povestirea 6)

În vremea aceea, a ieşit o poruncă de la Cezar August să fie înscrisă toată lumea, fiecare în cetatea lui. Iosif a plecat şi el din Galileea, din cetatea Nazaret, spre Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din seminţia lui David, ca să se înscrie, împreună cu Maria, soţia lui. Pe când au ajuns ei acolo, s-a împlinit vremea când Maria trebuia să nască. Merseseră drum lung, erau obosiţi şi prăfuiţi şi aveau mare nevoie de un loc potrivit pentru odihnă. Au căutat loc la hanul din Betleem, au întrebat la locuinţele din împrejurimi, însă doar într-un staul au putut găsi adăpostul de care aveau atâta nevoie.

Îngerii îi priveau pe călătorii cei osteniţi, croindu-şi drum spre locul despre care fusese scris în Scriptură de profeţi cu multă vreme în urmă. Au privit trişti cum sunt respinşi în fiecare loc, deşi cei bogaţi au fost bineveniţi şi au găsit camere şi odihnă, în timp ce drumeţii istoviţi au fost siliţi să caute refugiu într-o clădire rudimentară, care adăposteşte animalele...

Oastea cerului părăsise slava pentru a fi martori la primirea Lui de către cei la care a venit pentru a-i salva. Ei fuseseră martori la măreţia Lui în ceruri şi gândeau că El va fi primit cu onoare, potrivit cu misiunea Sa deosebit de importantă. Căutau să vadă cine aştepta pregătit pentru a spune bun venit Domnului lor. Dar nu găseau nici un semn de aşteptare. Tăcerea nopţii s-a aşternut în sufletele lor. Nici măcar la Templu nu este nimeni să-L aştepte.

Dar iată, pe dealurile Betleemului este cineva! Este un grup de păstori care îşi veghează turmele şi cugetă la profeţia despre venirea lui Mesia pe pământ. Aceasta este chiar ceea ce căutau... Unul dintre îngeri, îmbrăcat în strălucirea cerului, s-a înfăţişat înaintea lor şi le-a spus: „Nu vă temeţi, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul! Astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.”

Înainte ca ei să se dezmeticească prea bine şi ochii lor să se obişnuiască cu prezenţa plină de glorie a îngerului, întreaga câmpie a fost luminată de prezenţa minunată a unei mulţimi de îngeri. Toţi lăudau pe Dumnezeu şi cântau: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” Cântecul a umplut văzduhul, iar inimile păstorilor au fost copleşite de bucuria acestei veşti. Emoţionaţi, se grăbesc să pornească în căutarea Mântuitorului, spunând tuturor despre întâlnirea lor cu îngerii şi despre sosirea lui Mesia în lume.

Ascultând toată această bucurie, în umbra dealurilor Betleemului, vrăjmaşul pruncului simţea o prevestire întunecoasă. Tremura când îngerul a proclamat sosirea în lume a Mântuitorului. Împărăţia lui începea chiar atunci să se clatine.