E Tatăl meu! – Tatăl ne poartă de grijă (Povestirea 8)

La multă vreme după ce poporul s-a aşezat în ţara Canaan, pe vremea când împărat al Israelului era Ahab, Tatăl a chemat pe Ilie, un om credincios ce locuia în Galaad, să transmită regelui un mesaj. Ilie a plecat la Samaria, capitala ţării, şi i-a spus lui Ahab:

–„Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel al cărui slujitor sunt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.”

Imediat, Domnul i-a vorbit din nou lui Ilie:

–„Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. Vei bea apă din pârâu, şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.”

Omul a plecat şi a făcut exact aşa cum îi spusese Tatăl. S-a dus şi s-a aşezat lângă pârâul Cherit, în faţa Iordanului. Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa şi pâine şi carne seara, şi bea apă din pârâu. Însă după câtăva vreme, pârâul a secat, pentru că nu căzuse ploaie în ţară. Atunci Domnul i-a spus:

–„Scoală-te, du-te la Sarepta, care ţine de Sidon, şi rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.”

Ilie s-a sculat şi s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o şi a zis:

–„Du-te şi adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas, ca să beau.”

Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou şi a zis:

–„Adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine.”

Ea a răspuns:

–„Viu este Domnul Dumnezeul tău, că n-am nimic copt. N-am decât un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior. Iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri.”

Ilie i-a zis:

–„Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai, pregăteşte-mi întâi mie, cu untdelemnul şi făina aceea, o mică turtă şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău. Căci aşa promite Tatăl, Dumnezeul lui Israel: „Făina din oală nu va scădea, şi untdelemnul din ulcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe faţa pământului.”

Ea s-a dus şi a făcut aşa cum îi spusese Ilie. Şi multă vreme au avut ce să mănânce, ea şi familia ei şi Ilie. Făina din oală n-a scăzut, şi untdelemnul din ulcior nu s-a împuţinat, exact aşa cum îi spusese Domnul prin Ilie.

Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine, şi Tu le dai hrana la vreme.

Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.

Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

https://www.youtube.com/watch?v=-3H8Cd_C_b8&list=PL7sOEJHuN8rYmT08uVnyc-HvYquZkS7xH&index=8