E Tatăl meu! – Tatăl ne-a dat un Salvator (Povestirea 14)

Oamenii au așteptat încă din Grădina Eden să primească un eliberator. Fuseseră înșelați să creadă că pot să se descurce mai bine fără Tatăl, însă experiența le-a arătat că nu era așa.

Isus, speranța tuturor inimilor, a sosit ca om al durerii, obișnuit cu suferința noastră. N-a avut nici frumuseţe, nici strălucire, ca să ne atragă privirile. Dispreţuit şi părăsit de oameni, străpuns pentru păcatele noastre, a suferit pedeapsa pe care noi o meritam și, în schimb, ne-a adus pacea. Rănile primite de El ne-au adus nouă vindecarea.

Când a fost chinuit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. Mormântul Lui a fost pus printre muritori, măcar că nu făcuse niciun lucru rău.

A fost zdrobit…, dar astăzi trăiește și vede rodul suferinței Lui. A biruit ca nici unul dintre noi să nu rămână învins.

–”Bucurați-vă”, le-a spus El prietenilor Săi, ”și nu vă temeți, căci toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Eu sunt cu voi în toate zilele.”

El este lângă Tatăl și face pregătiri. Se roagă zilnic pentru fiecare prieten de-al Lui, de pe pământ:

– Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu. I-am scris aici, în palmele Mele!

Nu este mai mare dragoste decât șă-și dea cineva viața pentru prietenii Săi.

https://www.youtube.com/watch?v=TVimTzC1cMw&list=PL7sOEJHuN8rYmT08uVnyc-HvYquZkS7xH&index=14