Împărăția
Babilonului a trecut în mâna Medo-Persiei, exact așa cum îi spuse
Tatăl lui Nebucadnețar prin visul explicat de Daniel. Regele Darius
a hotărât să pună peste împărăţie o sută douăzeci de
dregători, care trebuiau să fie răspândiţi în toată împărăţia;
a pus în fruntea lor trei dregători, printre care era şi Daniel.
Dregătorii aceştia aveau să le dea socoteală, ca împăratul să
nu sufere nicio pagubă. Daniel însă întrecea pe toate aceste
căpetenii şi pe dregători, pentru că el avea o înțelepciune
înaltă; şi împăratul se gândea să-l pună peste toată
împărăţia.
Atunci
căpeteniile şi dregătorii au căutat să afle ceva împotriva lui
Daniel, ca să-l pârască cu privire la treburile împărăţiei.
Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de
mustrare, pentru că el era credincios şi nu se găsea nicio
greşeală la el şi niciun lucru rău. Atunci oamenii aceştia au
zis:
–„Nu
vom găsi niciun cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel,
afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui!”
Apoi
aceste căpetenii şi dregătorii aceştia s-au dus cu mare zarvă la
împărat şi i-au vorbit aşa:
–„Să
trăieşti veşnic, împărate Darius! Toate căpeteniile împărăţiei,
îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii şi cârmuitorii sunt de părere
să se dea o poruncă împărătească, însoţită de o aspră
pedeapsă, care să spună că oricine va înălţa, în timp de
treizeci de zile, rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun
om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei.
Acum, împărate, întăreşte interzicerea şi semnează porunca
aceasta, pentru ca să nu se poată schimba, după legea mezilor şi
perşilor, care, odată dată, rămâne neschimbată.”
Încântat
de propunere, împăratul Darius a scris porunca şi oprirea. Când a
aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde
ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei
ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum
făcea şi mai înainte. Atunci oamenii aceştia au dat năvală în
casă şi au găsit pe Daniel rugându-se şi chemând pe Dumnezeul
lui. Apoi s-au înfăţişat înaintea împăratului şi i-au zis cu
privire la porunca împărătească:
–„N-ai
scris tu o lege care spune că oricine va înălţa, timp de treizeci
de zile, rugăciuni vreunui dumnezeu sau vreunui om, afară de tine,
împărate, să fie aruncat în groapa cu lei?”
Împăratul
a răspuns:
–„Lucrul
acesta este adevărat, după legea mezilor şi perşilor, care nu se
poate schimba!”
–„Daniel,
unul din prinşii de război din Ierusalim, nu ţine deloc seama de
tine, împărate, nici de porunca pe care ai scris-o, şi îşi face
rugăciunea de trei ori pe zi!”
Împăratul
s-a mâhnit foarte mult când a auzit lucrul acesta; s-a gândit cum
ar putea să scape pe Daniel, şi până la asfinţitul soarelui s-a
străduit să-l scape. Dar oamenii aceia au insistat de împărat şi
i-au zis:
–„Să
ştii, împărate, că, după legea mezilor şi perşilor, orice
poruncă semnată de împărat nu se poate schimba!”
Atunci
împăratul a poruncit să aducă pe Daniel şi să-l arunce în
groapa cu lei. Împăratul a zis lui Daniel:
–„Dumnezeul
tău, căruia Îi slujeşti întotdeauna, să te scape!”
Au
adus o piatră şi au pus-o la gura gropii. Împăratul a pecetluit-o
cu inelul lui şi cu inelul mai marilor lui, ca să nu se schimbe
nimic cu privire la Daniel. Împăratul s-a întors apoi în palatul
său, a petrecut noaptea fără să mănânce şi n-a putut să
doarmă. În revărsatul zorilor însă împăratul s-a sculat şi
s-a dus în grabă la groapa cu lei. Apropiindu-se de groapă, a
chemat pe Daniel cu un glas plângător.
–„Daniele,
robul Dumnezeului celui Viu, a putut Dumnezeul tău căruia Îi
slujeşti neîncetat să te scape de lei?”
Daniel
a zis împăratului:
–„Veşnic
să trăieşti, împărate! Dumnezeul meu a trimis pe îngerul Său
şi a închis gura leilor, care nu mi-au făcut niciun rău, pentru
că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Şi nici înaintea ta,
împărate, n-am făcut nimic rău!”
Atunci
împăratul s-a bucurat foarte mult şi a poruncit să scoată pe
Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă şi nu s-a găsit
nicio rană pe el, pentru că avusese încredere în Dumnezeul său.
După
aceea, împăratul Darius a scris o scrisoare către toate popoarele,
către toate neamurile, către oamenii de toate limbile, care locuiau
în toată împărăţia:
–„Pacea
să vă fie dată din belşug! Poruncesc ca, în toată întinderea
împărăţiei mele, oamenii să se teamă şi să se înfricoşeze
de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel Viu şi El
dăinuie veşnic; Împărăţia Lui nu se va nimici niciodată, şi
stăpânirea Lui nu va avea sfârşit. El izbăveşte şi mântuieşte,
El face semne şi minuni în ceruri şi pe pământ. El a izbăvit pe
Daniel din ghearele leilor!”
Nu
te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu
sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor.
Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.
„Nu
te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al
Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te
vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu
te va aprinde. Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. De aceea, pentru
că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc,
dau oameni pentru tine şi popoare pentru viaţa ta.
https://www.youtube.com/watch?v=xmZEkL_B3fE&list=PL7sOEJHuN8rYmT08uVnyc-HvYquZkS7xH&index=11
https://www.youtube.com/watch?v=xmZEkL_B3fE&list=PL7sOEJHuN8rYmT08uVnyc-HvYquZkS7xH&index=11
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu