Oamenii au așteptat încă
din Grădina Eden să primească un eliberator. Fuseseră înșelați
să creadă că pot să se descurce mai bine fără Tatăl, însă
experiența le-a arătat că nu era așa.
Isus, speranța tuturor
inimilor, a sosit ca om al durerii, obișnuit cu suferința noastră.
N-a avut nici frumuseţe, nici strălucire, ca să ne atragă
privirile. Dispreţuit şi părăsit de oameni, străpuns pentru
păcatele noastre, a suferit pedeapsa pe care noi o meritam și, în
schimb, ne-a adus pacea. Rănile primite de El ne-au adus nouă
vindecarea.
Când a fost chinuit, n-a
deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o
oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. Mormântul
Lui a fost pus printre muritori, măcar că nu făcuse niciun lucru
rău.
A fost zdrobit…, dar
astăzi trăiește și vede rodul suferinței Lui. A biruit ca nici
unul dintre noi să nu rămână învins.
–”Bucurați-vă”,
le-a spus El prietenilor Săi, ”și nu vă temeți, căci
toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. Eu sunt cu
voi în toate zilele.”
El este lângă Tatăl și
face pregătiri. Se roagă zilnic pentru fiecare prieten de-al Lui,
de pe pământ:
– Tată,
vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe
care Mi i-ai dat Tu. I-am scris aici, în palmele Mele!
Nu este mai mare dragoste
decât șă-și dea cineva viața pentru prietenii Săi.
https://www.youtube.com/watch?v=TVimTzC1cMw&list=PL7sOEJHuN8rYmT08uVnyc-HvYquZkS7xH&index=14
https://www.youtube.com/watch?v=TVimTzC1cMw&list=PL7sOEJHuN8rYmT08uVnyc-HvYquZkS7xH&index=14
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu