Locuitorii Betleemului avuseseră multe
de discutat în ultimele zile. Veniseră atât de mulți oameni să
se înscrie încât străzile erau pline de călători, bagaje,
animale de povară... Familii cu mulți copii, bătrâni și tineri
se înghesuiau la han și în împrejurimi. Piața era un adevărat
furnicar. Însă mai mult decât atât, începuseră să se întâmple
tot felul de întâmplări ciudate. Într-una din nopți se luminase
cerul. Se auziseră chiar niște voci și cântec. Niște păstori
care fuseseră pe câmp veniseră să povestească cum că îngerii
anunțaseră că a venit Mesia. Nu prea-i băgase nimeni în seamă
pe niște bieți păstori. Dar acum, tocmai pe străzile micului
Betleem a apărut o caravană impresionantă! Este o delegație
oficială a unor oameni bogați veniți din Răsărit să se închine.
De ce oare nu s-or fi dus la Templu? Au venit dinspre Ierusalim si
s-au oprit aici, la hanul prăfuit de lângă poarta cetății... și
zic că au venit să-L vadă pe Mesia.
La Sinagogă, în Sabat, se strânge
lumea și discută. Cărturarii spun ca, da, aici la Betleem e
anunțat Mesia să se nască. Dar unde, cum, când, dacă chiar a
sosit, nu știe nimeni. Păstorii sunt aici și spun ca da, ei L-au
văzut. E prea de tot! În iesle, într-un grajd, printre animale.
Cum e posibil? Regele trebuia să aibă alte condiții. Nu e demnă
de crezare vestea lor. Or fi visat... O să vină poate o scrisoare
oficială. Rabinul lor e din Sinedriu și, deși e timpul spus de
profeție, deși chiar la palat se tot discută despre asta, el îi
asigură pe toți că n-are cum să fie adevărat ce spun străinii.
”Dacă era aici Mesia, ei, preoții, ar fi trebuit să știe. Nu
vine Dumnezeu pe la păstori, pe la păgâni, ci pe la ei întâi!
Stați liniștiți și așteptați până vă spunem noi cum va veni
Mesia!” Cam zăpăciți de noutăți și bulversați de veștile
din Sinagogă, s-au dus care-ncotro. Mai povesteau la poartă cu
vecinii, dar nimeni nu s-a dus să cerceteze.
Doar îngerii n-aveau răgaz. Era
alertă maximă și aveau de lucru. În pripă s-au organizat.
Trebuia trimis mesaj la fiecare casă. ”Mesia e încă aproape! Nu
fiți indiferenți! Lumina mai este puțină vreme în mijlocul
vostru și încă vă desfată! Nu așteptați să vă curpindă
întunericul pentru a aprecia ceea ce este astăzi lângă voi!”
La înțelepți aveau mesaj urgent de
dus. În vis s-au întâlnit cu fiecare și le-au spus să nu mai dea
pe la Irod, să plece pe alt drum spre țara lor. Și-ar fi dorit să
se întoarcă și să-i aducă împăratului vestea cea plină de
bucurie a succesului lor. Însă vestea îngerilor le-a schimbat
direcția de mers. Porunca era foarte clară. Ei au ascultat solia și
s-au întors acasă pe un alt drum.
În Ierusalim, Irod aștepta cu
nerăbdare întoarcerea înțelepților. Deoarece timpul trecea și
ei nu mai apăreau, a început să aibă bănuieli... Prințul
întunericului, deși nevăzut, lupta intens împotriva unui copilaș
plăpând, care nu avea nici o putere de a se apăra. Prin
intermediul gândurilor de gelozie și teamă, Irod s-a potrivit
perfect în planul său de a-și zdrobi adversarul. Cu ușurință,
atacul a fost organizat și soldați puternici au fost trimiși spre
Betleem, cu ordinul de a-i omorî pe toți copiii care nu împliniseră
încă doi ani. Oare va fi în pericol copilul Mântuitor?
Imediat după plecarea magilor, la
Iosif a sosit din nou un înger și în vis i-a zis: ”Scoală-te,
ia Pruncul și pe mama Lui, fugi în Egipt, și rămâi acolo până
îți voi spune eu. Căci Irod are să caute Pruncul, ca să-L
omoare.” Îngerii vegheau atent asupra Domnului lor și nici un
plan făcut de Irod, sau de oricine altcineva, nu le era necunoscut.
Și orice copilaș pus de părinți în grija îngerilor buni se află
în siguranță.
Putea Iosif să mai doarmă la o
asemenea veste? În toiul nopții a pregătit măgărușul, a luat pe
mama și pe micul Isus și au pornit la drum. Era departe Egiptul,
dar acolo spusese îngerul că erau în siguranță. Ce bine e să
fii călăuzit spre locul potrivit și fiecare pas să fie așa cum
este cel mai bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu