Îngerii aveau noutăți de împărtășit
unii altora. Găsiseră într-o țară îndepărtată niște oameni
care cercetau Scriptura și așteptau să vină Mesia. Erau niște
filozofi din Răsărit, oameni înțelepți, bogați și nobili.
Cercetaseră natura și descoperiseră că ea este lucrarea lui
Dumnezeu. Apoi au început să-I cerceteze Cartea în care El se
descoperea oamenilor. Aflaseră de acolo că urma să vină în lume
o ”lumină” care va străluci pentru toate neamurilor și sperau
că vor primi și ei mântuirea, deși se aflau la marginea lumii...
credeau ei pe-atunci. Studiaseră profeția, calculaseră anii scriși
de înțeleptul Daniel, înțeleseseră că este foarte aproape
timpul venirii lui Hristos și descoperiseră că toate profețiile
Cărții Sfinte se împliniseră fără greșeală, exact la vremea
anunțată. Așteptau nu nerăbdare semnul care să le arate acest
mare eveniment, ca să poată fi printre primii care să spună
bun-venit Pruncului Rege din ceruri și să i se închine.
Uimiți de o așa sfântă dorință,
printre îngeri s-a propus repede un plan. Aveau nevoie de o stea și
tot mai mulți s-au oferit să vină, să-și alăture lumina, pentru
ca sigur înțelepții să-i poată observa. Au zburat grăbit spre
Răsărit și la lăsarea nopții au zăbovit pe cer și-au luminat
puternic. Oare era destul de clar mesajul? Oare veniseră suficient
de mulți? O, da!
S-au adunat mulți oameni dornici să
observe noul astru. Nu era stea fixă, nici vreo planetă, iar
strălucirea ei nu semăna cu celelalte. S-au adunat și astronomi,
și preoți, magi și mulți curioși, pentru că fenomenul a trezit
un mare interes. Printre acești cercetători erau și înțelepții
care așteptau mesajul. Au desfășurat repede sulurile străbunilor
și au găsit scris: ”O stea răsare în Iacov, un toiag de
cârmuire se ridică din Israel.” Este posibil ca acesta să fie
vestitorul Celui Promis? S-au sfătuit, au cercetat, s-au pregătit
și nu după multă vreme au pornit în căutarea Prințului
nou-născut.
Călătoreau spre locul indicat de
Scriptură, însă mare le-a fost bucuria cand au observat, la
lăsarea nopții, că steaua pornise împreună cu ei. Auziseră
probabil de stele căzătoare, știau că fiecare astru își are
propria traiectorie, însă ca un luceafăr să călăuzească
muritorii, înaintând alături de ei, încă nu se scrisese
vreodată. S-au hotărât să călătorească în fiecare noapte,
pentru a nu pierde o așa minune. Când s-au apropiat de cetatea
Ierusalim, solii strălucitori s-au învăluit în întuneric și nu
i-au mai condus. Fiind siguri că întreg palatul este în sărbătoare
pentru nașterea noului Rege, înțelepții au început să pună
întrebări în dreapta și în stânga. Sosirea lor a provocat zarvă
și au fost conduși repede la Irod. Surprinși profund de răceala
trecătorilor la un subiect atât de important pentru lumea întregă,
călătorii au repetat întrebarea: ”Unde este Împăratul de
curând născut al Iudeilor? I-am văzut steaua în Răsărit și am
venit să ne închinăm Lui.”
Când a auzit împăratul Irod acest
lucru, s-a tulburat mult. Întreg palatul a fost cuprins de agitație.
Irod i-a suspectat pe toți cei din jurul său că participă la un
complot împotriva sa și cu viclenie a început să-și facă
planuri spre a zădărnici orice efort de a-i fi luat tronul. I-a
chemat pe învățați, pe preoți și pe conducătorii poporului și
i-a întrebat unde trebuia să se nască Hristosul. ”În Betleemul
din Iudeea” i-au răspuns ei imediat. Iată ce spun profeții: ”Și
tu Betleeme, țara lui Iuda, nu ești nicidecum cea mai neînsemnată
dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieși o Căpetenie,
care va fi Păstorul poporului Meu.”
Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi
și a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua.
Apoi i-a trimis la Betleem și le-a zis: ”Duceți-vă de cercetați
cu deamănuntul despre Prunc, și când Îl veți găsi, dați-mi și
mie de știre, ca să vin și eu să mă închin Lui.” După ce au
ascultat pe împărat, călătorii au plecat. Oare chiar să nu fi
știut nimeni de nașterea prințului pentru care întreg Universul
făcuse pregătiri deosebite?
Imediat ce s-a lăsat noaptea, au
observat că steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea
înaintea lor, până ce a venit și s-a oprit deasupra locului unde
era Pruncul. N-au găsit nici gardă regală, nici oameni onorați la
poartă. Părinții, niște oameni simpli de la țată, erau singurii
care îl însoțeau pe copilaș. N-au mai putut e bucurie când au
intrat și l-au văzut pe micuțul Rege. S-au aruncat cu fața la
pământ și I s-au închinat. Știau că e mai mult decât se vede.
Simțeau că au întâlnit divinitatea. Și-au deschis visteriile și
i-au oferit daruri și ofrande scumpe de aur, tămâie și mir.
Deși în casă era sărbătoare,
îngerii rămăseseră afară să vegheze. Știau că vizita
înțelepților la Ierusalim, deși fusese îndrumată chiar de ei
spre a-i anunța pe conducători, avea să pricinuiască mari
necazuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu