Cu fiecare zi ce trecea, grija
îngerilor pentru prunc era tot mai atentă, cu atât mai mult cu cât
pericolele ce puteau apărea asupra unei fiinţe aşa de firave
puteau fi tot mai multe. Se apropia momentul când Maria şi Iosif
aveau de mers la Templu, în Ierusalim. Iosif a pregătit măgărușul
și a legat deasupra colivia cu porumbeii ce trebuiau aduși jertfă
pentru întâiul născut . Maria a înfășat pruncul și a luat
merindele pentru drum. Au pornit în zori, pentru ca să aibă timp
să se întoarcă până seara. Parcurgeau drumul încet, urcând și
coborând printre coline, străjuiți fiind de-o parte și de alta de
îngeri atenți. Jertfa pe care o aveau de adus era un prilej de
meditație și de adâncă recunoștință. Fiecare părinte își
amintea în astfel de ocazii cum au fost ocrotite familiile lor de
groaza morții pe care au simțit-o egiptenii la plecarea lor din
țara Egiptului, cum îngerii au stat de veghe la fiecare casă în
care se aflau copii care Îl aleseseră pe Dumnezeu ca ocrotitor și
niciunul din aceștia nu murise. Înțeleseseră atunci mai bine ca
în alte ocazii că fiecare pământean ar fi trebuit să își
plătească singur vina, dacă nu plătea Mesia. Și că fiecare
jertfă timp de mii de ani oglindea spre jertfa Fiului lui Dumnezeu.
Tăcuți, au pășit pragul Tempului,
Maria ținând pruncul strâns la piept, iar Iosif căutând să
împlinească Legea. Dar, iată, cineva îi aștepta! Pe prunc, de
fapt... L-a luat în brațe, l-a privit intens, a suspinat și apoi,
încet, și-a ridicat privirea către cer:
”Acum, slobozește în pace pe robul
Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei
mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor
popoarelor, lumina care să lumineze neamurile și slava poporului
Tău.”
Maria și Iosif priveau cu mirare la
omul care îi întâmpinase. Era un bătrân simplu, pe nume Simeon,
ce ducea o viață sfântă înaintea lui Dumnezeu. Își dorise
foarte mult să-L vadă pe Mântuitorul și Duhul Sfânt îl
înștiințase că nu va muri înainte să-L vadă pe Hristosul
Domnului. În acea dimineață, Duhul lui Dumnezeu l-a chemat degrabă
pe Simeon, și spre mângâierea sa, când au adus părinții
înăuntru pe Pruncul Isus, fața i s-a luminat de bucurie.
Tot atunci a sosit acolo Ana, fata lui
Fanuel, o proorociță în vârstă de 84 de ani. Ea nu se depărta
de Templu și zi și noapte slujea lui Dumnezeu cu post și cu
rugăciuni. Când a văzut Pruncul, a început să laude pe Dumnezeu
și să vorbească despre Isus tuturor ce așteptau mântuirea.
Impresionați de tot ce văzuseră și
auziseră, Maria și Iosif au împlinit tot ce stabilise Legea
Domnului și s-au întors spre casă, păstrând în inimile lor
toate cele întâmplate. Simțeau că cerul întreg purta de grijă
bebelușului pe care îl aveau lângă ei...Câte minuni fuseseră
date ochilor lor să privească de când a apărut copilașul acesta
în viața lor! Și încă mai aveau multe de văzut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu