Printre îngeri – Reîntoarcerea (Povestirea 12)

Printre îngeri a fost tăcere o vreme. Cum putea Domnul Vieţii să stea închis într-un mormânt? Ştiau că El spusese de multe ori că va învia a treia zi, dar parcă şi pentru ei trecea greu aşteptarea... Cum puteau să se bucure de biruinţa Lui fără El? Se pregăteau deja de sărbătoare şi Îl aşteptau să revină pregătind imnuri noi, onoruri deosebite, ca pentru învingători.

La sfârşitul zilei Sabatului, când pe pământ începea să se lumineze înspre ziua întâi a săptămânii, erau gata pregătirile. Un înger a coborât grăbit din cer, a rostogolit piatra de la uşa mormântului şi s-a aşezat pe ea. Înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui – albă ca zăpada. S-a făcut un aşa mare cutremur de pământ, încât cei care au fost martori au tremurat de frica lui şi au rămas ca morţi la pământ.

„Fiul lui Dumnezeu, vino afară! Tatăl Tău te cheamă!” se aude vocea puternică a îngerului. Imediat, Isus a ieşit îmbrăcat în măreţie şi slavă, a privit spre mormânt, şi a rostit biruitor: „Eu sunt Învierea şi Viaţa!”

Alaiul de îngeri era deja acolo pentru a-L însoţi spre curţile cereşti. I s-au închinat până la pământ, de data aceasta cu mai multă recunoştinţă. Erau convinşi că făcuseră cea mai bună alegere rămânând de partea Binelui în marele conflict la care asistaseră. De acum înainte, nici un argument nu mai putea să clintească încrederea Universului în guvernarea lui Dumnezeu. Dragostea Să se arătase pe deplin.

„Porţi, ridicaţi-vă capetele, ridicaţi-vă, porţi veşnice, ca să intre Împăratul Slavei!” cânta triumfal întreg alaiul.

„Cine este acest Împărat al slavei?” întreba corul ce aştepta reîntoarcerea.

„Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel viteaz în lupte!” continua imnul de întâmpinare.

Bucuria se împletea însă cu grija pentru cei răscumpăraţi de pe pământ. Oare vor alege să rămână de partea Biruitorului? Au hotărât cu toţii să amâne sărbătoarea până ce vor fi gata pământenii să se-alăture. De-acum familia cerului e mult mai mare, căci oamenii sunt înfiaţi de Dumnezeu şi înfrăţiţi cu El, Mântuitorul.

Isus porneşte spre pământ din nou, ca toţi să ştie că e sigură salvarea. „Bucuraţi-vă! le-a spus celor ce-L aşteptau cu frământare, şi nu vă temeţi, căci toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Mă duc să vă pregătesc un loc în casa Tatălui Meu. Mă voi întoarce apoi şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ştiţi unde Mă duc, şi ştiţi şi calea într-acolo. Eu sunt calea, adevărul şi viaţa şi nimeni nu vine la Tatăl, decât prin Mine. Voi fi cu voi în toate zilele, fiţi încrezători.”

Pe când le vorbea celor dragi ai Lui, S-a înălţat la cer şi un nor L-a ascuns de ochii lor. Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, li s-au arătat doi îngeri, trimişi la ei cu un mesaj de încurajare.

„De ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut plecând. Veţi vedea faţa Lui şi numele Lui va fi pe frunţile voastre. Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate şi se vor întâmpla în curând.”

Acum se pregătesc şi îngerii şi oamenii, dar cel mai implicat este chiar Cel ce Şi-a dat ca dar propria viaţă ca tu şi eu să fim în siguranţă veşnic. Ar vrea să Îl descoperi cât îţi este de aproape, ce bun Prieten vrea să-ţi fie şi câte ştie despre tine... De vrei să Îl găseşti, vorbeşte-I cum vorbea şi El cu Tatăl Lui – în rugăciune. De vrei să Îl cunoşti, poţi din Scriptură; şi El a cercetat-o rând cu rând, copil fiind, în Nazaret. Ce îţi oferă El nu este de-aici de jos, de pe pământ. Sunt lucruri ce te-nalţă, te preschimbă, te fac să străluceşti. La fiecare pas umblând cu El, iubind, iertând şi biruind ca El – te vei descoperi cândva chiar ... printre îngeri.